Ponderea firmelor active în inovare reflectă în mod esențial capacitatea unei economii de a se dezvolta, precum și robustețea sectorului cel mai avansat din zona economică – sectorul care presupune lansarea de noi produse, inițierea de noi procese, elemente de marketing sau modele de organizare. Datorită faptului că este unul dintre cele mai importante motoare ale dezvoltării, procesul de inovare implică și costuri semnificative pentru inițiere și obținerea de rezultate concrete. În acest context, de regulă, doar firmele cu o stabilitate mare pe piață și prospere din punct de vedere financiar își permit să investească în procesul de inovare. Așadar, ponderea firmelor active în inovare reflectă și această caracteristică de echilibru și robustețe. Cu alte cuvinte, acestea sunt firmele dinamice, care investesc pentru a-și păstra poziția pe piață într-o lume economică în schimbare.
În ansamblu, obervăm că, după criza economică din 2008, România prezintă o prăbușire a acestui indicator, până la un nivel de aproape patru ori mai mic în comparație cu țările din regiune.
Sursa datelor: UNESCO, http://data.uis.unesco.org/index.aspx?queryid=261
Este important ca acest indicator să fie analizat pe clase de mărime, întrucât firmele se confruntă cu probleme diferite în stadii diferite de dezvoltare. În primul rând, firmele mici au fost afectate de criza din 2008-2009 până la nivelul supraviețuirii, în sensul că multe firme din România nu au supraviețuit acestei perioade; ponderea firmelor active în inovare scăzând de la 18% la 6% (așadar, o micșorare de trei ori). O asemenea diminuare nu este surprinzătoare, având în vedere faptul că firmele de mărime mică realizează un profit mai mic și, prin urmare, fondurile care pot fi investite în inovare pot fi relativ reduse. Ponderea atât de redusă, care s-a păstrat chiar și după revenirea din criză, dovedește că mediul economic românesc nu s-a însănătoșit substanțial și că sectorul firmelor mici a adoptat un comportament de conservare.
Sursa datelor: UNESCO, http://data.uis.unesco.org/index.aspx?queryid=261
În ceea ce privește firmele de mărime medie, la acestea s-a înregistrat pierderea cea mai mare, de la 28% la doar 8% firme active în inovare rămase (scădere de aproape patru ori). Întrucât firmele de mărime medie reprezintă stratul principal al economiei autohtone, această diminuare atestă faptul că marea criză din 2008 a afectat în mod considerabil economia, iar după 2008 nu s-a produs o revenire. Mai mult, în prezent, se manifestă o scădere continuă a acestei ponderi.
Sursa datelor: UNESCO, http://data.uis.unesco.org/index.aspx?queryid=261
Referitor la ponderea firmelor de mărime mare active în inovare, observăm că aceasta a scăzut de la nivelul de 42% (înainte de criza din 2008) la 20%. Așadar, a existat o reducere la mai puțin de jumătate a numărului de firme mari care susțin inovarea (cu toate că se prespune că acestea sunt mult mai robuste datorită mărimii și că dețin suficiente resurse ca să se mențină pe piață și să dezvolte produse și procese inovative).
Sursa datelor: UNESCO, http://data.uis.unesco.org/index.aspx?queryid=261
Ponderea scăzută a acestui indicator pe toate clasele de mărime și situarea la mare distanță de celelalte țări din regiune indică necesitatea ca sectorul economic să conştientizeze nevoia de a dezvolta mecanisme de stimulare a inovaţiei, pentru a asigura, astfel, robusteţea şi durabilitatea.
În plus, pentru o imagine mai competă, datele respective – deja îngrijorătoare – ar trebui puse în corelaţie şi cu alţi factori, precum: structura capitalului, regimul de proprietate asupra rezultatelor inovaţiei (număr de patente şi de brevete), poziţia ocupată de firmelor româneşti în lanţurile de cercetare-dezvoltare-inovare globale (low-end vs. high-end).
Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Diana-Maria Cismaru, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
