În luna mai 2017, Fundația Comunitară București a lansat raportul Vital Signs – București: pulsul comunității – prima cercetare care colectează date publice din 12 domenii-cheie care arată nivelul de dezvoltare a orașului. Cele 12 domenii surprind, printr-un număr semnificativ de indicatori, care este „starea” actuală a Bucureștiului, precum și impactul timpului asupra anumitor sectoare de activitate. De la populație, mediu și economie, până la educație, sănătate, siguranță, mobilitate și sentimentul de apartenență. Construită pe baza unei metodologii folosite de fundațiile comunitare la nivel internațional, cercetarea explorează detalii despre calitatea vieții și identifică nevoi sau oportunități de acțiune în București. Datele referitoare la indicatorii Vital Signs București au fost colectate de la instituții publice, organizații non-profit sau companii interesate de comunitatea locală.
Datele din raport sunt prezentate într-o manieră expresivă și prietenoasă, iar scopul asumat al prezentării lor publice este acela de a oferi suport în procesul de luare a deciziilor sau de inițiere a acțiunilor de dezvoltare comunitară. Inițiatorii raportului accentuează ideea că doar prin analiza situației „de pe teren” se pot lua decizii raționale și se pot propune soluții viabile de rezolvare a problemelor. Altfel spus, acest raport are un rol dublu – pe de o parte, de a atrage atenția asupra principalelor probleme de care suferă Bucureștiul și, pe de altă parte, de a oferi un punct de start pentru consultările publice.
În linii mari, raportul subliniază câteva aspecte esențiale, formulate sub forma unor concluzii. Dintre acestea, menționăm:
POPULAȚIE: Deși procentul copiilor și al adolescenților este mai mic decât al altor localități, Bucureștiul are o populație activă mai mare, întrucât și locurile de muncă sunt mai numeroase. Din același motiv, diversitatea etnică este mai mare decât în alte părți. Nivelul de trai crescut și accesul la servicii medicale fac ca locuitorii Capitalei sa aibă o vârstă medie mai mare decât cea la nivel național (p. 15);
MEDIU: Pe hârtie, Bucureștiul stă destul de bine la capitolul „mediu”: bucureștenii sunt mulțumiți de spațiul verde din oraș, indicii de poluare se încadrează în limite acceptabile, iar colectarea selectivă a deșeurilor se face în aproape 1.000 de locuri din oraș. Până să existe, din rapoarte oficiale, o situație clară curentă a indicatorilor de mediu reali ai orașului, locuitorilor le rămân senzațiile de zi cu zi (p. 21);
ECONOMIE LOCALĂ: Se observă o tendință accentuată de inegalitate a dezvoltării economice a Capitalei și a unor regiuni învecinate, prin comparație cu alte județe. Bucureștiul este unul dintre punctele de atracție a capitalului, care a produs, în ultimii ani, o economie locală dezvoltată și diversă (p. 25);
MUNCĂ: Bucureșteanul mediu are venituri mai ridicate decât media pe țară, atât din punctul de vedere al persoanelor cu loc de muncă, cât și din cel al altor categorii. Bucureștiul reprezintă un oraș care atrage locuitori ai altor orașe prin prisma posibilităților economice pe care le oferă, fapt vizibil și din analiza indicatorilor populației, a căror dinamică diferă de cea națională (p. 29);
MOBILITATE: Frecvența ridicată a utilizarii automobilelor proprietate personală (în detrimentul altor mijloace de transport), traficul aglomerat și lipsa spațiilor de parcare au fost resimțite de locuitorii Bucureștiului drept probleme importante ale orașului (p. 33);
SIGURANȚĂ: În ultimii ani, Bucureștiul se poziționează ca una dintre cele mai sigure capitale europene. Iar cifrele furnizate de autorități par să întărească această impresie generală (p. 37);
DECALAJUL DINTRE BOGAȚI ȘI SĂRACI: Faptul că Bucureștiul este un oraș „mai bogat” decât altele își găsește expresia și în aprecierile locuitorilor lui cu privire la traiul cotidian. Astfel, numai o treime dintre locuitorii acestui oraș apreciau în 2015 că situația financiară a gospodăriei proprii e „nesatisfăcătoare” (p. 43);
LOCUIRE: Deși reprezintă un pol al sectorului imobiliar, locuirea în acest oraș este supusă mai degrabă legilor hazardului decât unei planificări moderne. Nevoia de locuințe pentru tineri și pentru categorii sociale defavorizate este mare, iar autoritățile n-au mai sprijinit în niciun fel acest sector în ultimii ani: construcțiile sunt ridicate în procent de 100% din inițiative private. De asemenea, la nivelul unor sectoare, locurile din centrele publice par insuficiente în comparație cu numărul persoanelor fără adăpost (p. 49);
EDUCAȚIE: Deși infrastructura școlară este mai bună decât în alte orașe, Bucureștiul are o rată a abandonului școlar destul de ridicată (mai ales în cadrul instituțiilor de învățământ profesional) și un procent al absolvenților de Bacalaureat care nu depășește media națională. Un nivel de trai mai ridicat și accesul mai facil la resurse de orice fel nu par să ridice Bucureștiul deasupra nivelului mediu al educației de la nivel național. Mai mult, educația reprezintă una dintre marile surse de nemulțumire ale elevilor și părinților cu privire la oraș (p. 53);
SĂNĂTATE: Indicatorii sănătății bucureștenilor arată o calitate mai bună a infrastructurii de sănătate a orașului prin comparație cu cea existentă în alte regiuni ale țării. Situația este asemănătoare și în cazul numărului de doctori, mai mare în Capitală decât în celelalte zone. Explicația acestei concentrări poate fi văzută și în dinamica pozitivă a dezvoltării instituțiilor medicale private bucureștene care face ca nevoia de personal să fie ridicată. Totuși, analiza indicatorilor nu trebuie să lase la o parte numărul semnificativ al persoanelor cu risc de acces deficitar la servicii de sănătate sau de dezvoltare a comportamentelor nesănătoase (p. 59);
ARTĂ ȘI CULTURĂ: Deși infrastructura culturală – numărul teatrelor, cinematografelor sau bibliotecilor – și cheltuielile destinate acestui domeniu sunt semnificativ mai mari decât în orice alt oraș din România, interesul locuitorilor pentru manifestările artistice obișnuite pare să fi scăzut în ultima vreme. Numărul cititorilor din biblioteci a scăzut, iar mall-urile sunt preferate ca locuri de petrecere a timpului liber de către mulți bucureșteni, în dauna cinematografelor din centru care încă mai funcționează (p. 63);
APARTENENȚĂ: Legătura dintre oameni și oraș se manifestă în moduri complicate: sunt conștienți că, în unele cazuri, există atitudini negative cu privire la propriul cartier, însă se declară atașați de respectiva comunitate; în vreme ce participarea la votul pentru primar sau consilieri locali e în scădere, par tot mai interesați de politica „de la centru”; când e vorba de filantropie, donează mai degrabă pentru o biserică decât pentru un spital (p. 69).
Rezumatul și selecția materialelor din Raportul Vital Signs 2017 – București: pulsul comunității – au fost puse la dispoziție de Raluca Buturoiu, membră în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
Raportul integral Raportul Vital Signs 2017 – București: pulsul comunității – poate fi consultat la adresa: http://bucuresti.vitalsigns.ro/raport/.
