Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării în site, accepţi modul în care folosim aceste informaţii. Află mai multe aici

X

Diminuarea importanței pe care o are industria la formarea PIB reprezintă expresia dezindustrializării constante a economiei românești. După 1990, creșterea PIB s-a produs cu o valoare adăugată de industrie în scădere sau cu o creștere mult sub dinamica PIB-ului (Figura 1).

 

grafic art 91 1

Figura 1. Valoarea adăugată de industria din România (inclusiv construcțiile) raportată la PIB

Sursa datelor: Banca Mondială, https://data.worldbank.org/indicator/NV.IND.TOTL.ZS?locations=RO

Este adevărat că în perioada crizei economice ponderea industriei în PIB a crescut, dar acest lucru nu s-a datorat consolidării acestui sector, ci prăbușirii importante a PIB-ului. Această scădere, cea mai mare din regiune și chiar la nivel de Uniune Europeană, a îmbunătățit aparent situația, prin raportarea valoarii adăugate de industrie la un PIB mult diminuat.

Din păcate, tendința de scădere a acestui indicator, conturată începând cu 1990, a continuat după intrarea noastră în Uniunea Europeană, ceea ce arată o convergență către modelul ”european” (cu mai puțin aport al industriei la formarea PIB și un rol în creștere al serviciilor). De asemenea, evoluția menționată sugerează faptul că am reușit să valorificăm prea puțin avantajele noastre competitive și comparative în interiorul unei Piețe Unice consistente la care am căpătat acces fără restricții și costuri de tranzacționare importante, odată cu acceptarea noastră ca membru al acestei uniuni economice și monetare.

Din păcate, procesul de dezindustrializare este unul specific țărilor dezvoltate, în care asistăm la o tendință pe termen lung de diminuare a valorii adăugate de industrie la formarea PIB (Figura 2). În cazul țărilor cu un venit scăzut, industria adaugă valoare în creștere de la an la an. Practic, industria se realocă în aceste țări în căutare de resurse (resurse naturale, resurse energetice, forță de muncă, capital) sau în căutare de optimizare de costuri / economii de scară (apropierea de piețele de desfacere importante). Totuși, România a pierdut mult mai mult decât au pierdut țările dezvoltate (o scădere semnificativă de la circa 36% la 30%, față de o scădere de 3% în cazul țărilor dezvoltate).

grafic art 91 2

Figura 2. Analiza comparativă România vs. țări cu venit ridicat și țări cu venit scăzut

Sursa datelor: Banca Mondială, https://data.worldbank.org/indicator/NV.IND.TOTL.ZS?locations=RO

Privind prin prisma acestui indicator, dezindustrializarea României se produce într-un ritm mai accelerat decât în țările dezvoltate cu venit ridicat. În același timp, în țările cu venit mediu și scăzut asistăm la o creștere a acestei valori adăugate de industrie și nu la o scădere a sa, contrar tendinței din România. Acest fapt sugerează că România nu reușește să preia foarte mult din industriile care se relocă la nivel global către țările emergente.

Dacă comparăm România cu media Uniunii Europene, situația este la fel de problematică. Între 1991 și 2017, Uniunea Europeană a pierdut circa 6.5% din valoarea adăugată de industrie. Prin comparație, în aceeași perioadă, România a pierdut aproape dublu (Figura 3). Evoluția negativă a acestui indicator la nivel european se explică prin dezindustrializarea din Estul Europei, care a afectat media Uniunii Europene.

grafic art 91 3

Figura 3. Analiză comparativă România vs. Uniunea Europeană

Sursa datelor: Banca Mondială, https://data.worldbank.org/indicator/NV.IND.TOTL.ZS?locations=RO

 

Din păcate, România a preluat prea puțin din această relocare a unor industrii din țările dezvoltate din Uniunea Europeană, fiind unul din perdanții regiunii De exemplu, România a pierdut mai mult ca Polonia între 1995 și 2017 în privința ponderii valorii adăugate de industrie în PIB, chiar dacă diferențele nu par semnificative (în jur de 1%). Per ansamblu, și România și Polonia sunt perdante la acest capitol, România ceva mai mult însă (Graficul 4). Dacă eliminăm sectorul construcțiilor, diferențele cresc ușor în defavoarea României.

grafic art 91 4

Figura 4. Analiza comparativă România vs. Polonia

Sursa datelor: Banca Mondială, https://data.worldbank.org/indicator/NV.IND.TOTL.ZS?locations=RO

Câștigătorii din regiune au fost, mai degrabă, țările mici: Ungaria, Bulgaria sau Cehia. În aceste țări, prăbușirea industriei a fost mult mai redusă (dezindustrializarea s-a făcut de 3-4 ori mai lent). O explicație poate fi faptul că în cazul țărilor mari (ca România sau Polonia) industria a fost supra-dimensionată în perioada comunistă,ceea ce a implicat mari dificultăți în a o readapta sau restructura la noile cerințe ale unei economii de piață. Chiar dacă în Polonia privatizarea a mers mult mai bine și mai rapid decât în România (inclusiv prin aportul consistent al pieței de capital), industrializarea a avut și aici de suferit (e drept, într-o măsură ușor mai redusă decât în cazul României). Compatibilitatea cu industriile din Vest și problemele sociale aferente unor giganți industriali moșteniți din perioada comunistă au constituit frâne serioase în dezvoltarea industrială a acestor țări și în integrarea lor economică în Piața Unică, după integrare. Foarte mult din activitățile industriale relocate spre Estul Europei sunt, mai degrabă, activități de montaj și asamblare, producție de piese și subansamble fără grad înalt de tehnologie, activități post – vânzare (service, întreținere, reparații etc.).

Concluzia care se poate desprinde este una clară. Privind prin prisma valorii adăugate de industrie (mai ales produse manufacturate), dezindustrializarea este un proces evident nu doar în România, ci la nivelul tuturor țărilor din Estul Europei. Totuși, țările mari din regiune au pierdut mai mult decât țările mici din regiune. Per ansamblu, toate țările din regiunea Europei de Est au probleme reale în a prelua din industriile care se relocă în cadrul Uniunii Europene, mai ales cele avansate din punct de vedere tehnologic și inovativ (industriile creative).

 

Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Cristian Păun și Flavia Durach, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.

www.starea-natiunii.ro